Reteaua Meteorologica Nationala se afla in subordinea Serviciului Meteorologic Roman (S.M.R.). Reteaua Nationala de Statii Meteorologice are urmatoarele functiuni: efectuarea de masuratori si observatii, crearea si transmiterea de mesaje meteorologice, crearea si transmiterea de mesaje de avertizare, alimentarea Fondului national de date meteorologice.
Reteaua Meteorologica Nationala se compune din: statii meteorologice, posturi pluviometrice, radare meteorologice, observatoare aerologice, statii de detectare a fulgerelor si alte unitati specializate.
Ca trasatura comuna a tuturor acestor unitati de supraveghere a vremii o constituie reprezentativitatea lor pentru scopul pentru care au fost organizate.
Structura actuala a retelei meteorologice nationale s-a conturat in timp, adaptandu-se mereu la necesitatile prezentului. Primele statii meteorologice in lungul Dunarii au fost organizate pentru scopuri de navigatie. Primul nucleu de statii din Baragan a avut drept scop controlul secetei, iar in timpul celor doua razboaie mondiale, a servit aviatiei. Dupa 1950 reteaua de statii meteorologice a servit intereselor de reconstructie si dezvoltare economica a tarii, pentru agricultura, navigatie fluviala si aeriana, urbanism, lucrarilor de amenajare a teritoriului, de imbunatatiri funciare, pentru sanatate publica etc.
Reteaua Meteorologica Nationala are un deci un caracter dinamic si istoric. Performantele tehnice ale statiilor meteorologice au crescut concomitent cu progresul tehnic.
In timp Reteaua Meteorologica Nationala a evoluat continuu. Astfel, la infiintarea Serviciului Meteorologic din Romania in 1884, cand s-au pus bazele stiintifice ale organizarii Retelei Nationale, aceasta numara doar 17 statii; in 1887, 30 de statii; in 1906, circa 60 de statii, in 1907, 418 statii, din care 61 erau de ordinul I (Bogdan, 1984, Ralita, 2003). In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, multe dintre acestea si-au intrerupt activitatea, din cauza bombardamentului sau a concentrarii observatorilor, astfel ca, numarul statiilor s-a injumatatit.
In 1961 a avut loc reorganizarea Retelei Meteorologice Nationale si alinierea ei la sistemul meteorologic international de observatii cu patru termene (100, 700, 1300 si 1900), astfel incat, la aniversarea centenarului meteorologiei romanesti (1984), reteaua meteorologica nationala avea in dotare: 172 de statii meteorologice (din care 100 efectuau observatii agrometeorologice si fenologice), 3 observatoare aerologice, 6 centre RADAR, 10 statii pentru controlul poluarii atmosferice si 1128 de posturi pluviometrice (Octavia Bogdan, 1984, Geografia Romaniei, I, Geografia fizica, 1983, I. Ralita, Ancuta Manea, 2004). Numarul statiilor meteorologice a atins apogeul mai tarziu, in 1989, cand reteaua meteorologica totaliza 213 statii.
In anul 2000, cand a avut loc a doua mare reforma in meteorologia romaneasca prin trecerea la statiile automate si Sistemul Meteorologic Integrat (SIMIN), numarul statiilor meteorologice s-a redus la 160 de statii, fiind repartizate echilibrat pe teritoriul tarii.