Cei care accepta ca inca sunt copii, observa ca se pot dezvolta personal atunci cand exploreaza lucruri noi, deoarece viata incepe la sfarsitul zonei de confort. Pentru a evita stagnarea, acesti adulti realizeaza unele schimbari in viata lor- chiar si o alta ruta spre locul de munca poate inseamna o schimbare- pentru a preveni sentimentul de blocaj. Chiar daca putem crede ca a fi copii nu ne ajuta foarte mult, nu este chiar asa.
Daca suntem copii cu inima si cu spiritul nu poate fi decat bine. A fi copil inseamna a te simti intr-o oarecare masura liber, mai rebel, mai curios din fire si fara teama ca ti se poate intampla ceva rau. Riscul nu mai este o problema pentru acele persoane care isi imbratiseaza natura de copii. A fi copil cu spiritul nu poate insemna de fapt decat ca te simti tanar, in putere si ca iti doresti sa faci numai ceea ce este bine pentru tine. Ai un alt tip de gandire si nu te dai inapoi de la nimic ce tine de noutate.
Natura de copil iti este doar de ajutor pentru ca te poate face sa fii mai inocent, mai curios, sa incerci lucruri noi fara sa-ti fie teama de riscuri si de eventualele urmari ale unor situatii necunoscute. Este atat de bine sa fii copil cu inima, pentru ca te poti bucura altfel de viata, nu iti este greu sa ghicesti ceea ce trebuie sa faci intr-un anumit moment si viata iti pare un joc. Nu esti neaparat nerabdator sa cresti si pastrezi in tine o frumoasa rezerva de iubire, de copilarie si de inocenta, pe care le poti exercita mai apoi in viata ta.
Natura de copii ne ajuta sa vedem partile frumoase ale vietii, ale situatiilor cu care ne confruntam si imediat ne intram in spiritul copilariei. Aceasta situatie este de ajutor pentru atunci cand avem copii si trebuie sa ne dam cateodata la mintea lor pentru a-i intelege mai bine.