Istoria dintre programele spatiale rusesti si cele americane a fost una plina de evenimente. Insa, de la momentul cursei spatiale, cand Uniunea Sovietica si America s-au straduit sa se intreaca intre ele in pricepere tehnologica spatiala, relatiile dintre cele doua echipe s-au imbunatatit in mod semnificativ, astfel ca, astazi, cele doua mari puteri lucreaza impreuna formand Statia Spatiala Internationala- ISS. Dar, se pare ca numai asupa unui anumit lucru cele doua tari nu pot sa cada de acord: necesitatea de a bea propria urina atunci cand se afla in misiuni spatiale.
Echipajul de la bordul ISS au depins, in cea mai mare parte a timpului de apa trimisa de rachetele de marfa, pana cand un nou sistem a fost implementat in anul 2003 si care consta intr-un distilator si un set de filtre concepute in procesarea urinei astronautilor, transformand substanta in apa potabila. Folosind acest sistem, astronautii sunt capabili sa produca peste 2700 kilograme de apa pe an, ceea ce inseamna ca statia ar putea gazdui sase membri in loc de trei.
Sistem de reciclare a apei
Nevoia de a avea un sistem de reciclare a apei a devenit evidenta atunci cand o serie de nave spatiale care contineau provizii nu au reusit sa ajunga la ISS. Cu ajutorul acestui sistem, statia devine sustenabila si isi poate crea propriul mediu de sine statator.
ISS detine doua sisteme de filtrare a apei in loc, unul pe care il folosesc americanii si unul pe care il folosesc rusii. Astfel, rusii folosesc argint pentru a-si dezinfecta apa, in timp ce americanii folosesc iod. Cu toate acestea, datorita faptului ca iodul are nevoie sa fie filtrat din apa de alimentare, NASA a decis sa apeleze la apa ionizata in viitoarele misiuni spatiale. Insa, cu toate ca rusii reusesc sa recicleze apa din sudoare si condens din aer, acestia refuza sa consume urina reciclata, acesta fiind un lucru care se realizeaza numai in partea Statelor Unite.