Cat de vechi este un „film vechi”? Pentru foarte multi, un film din 2009 este deja vechi; oricat de bun ar fi, nu mai reprezinta un interes. Ma intreb, cum se poate? Cine poate crede ca Hollywood-ul s-a schimbat atat de mult in ultimii ani, incat un film de acum opt ani sa nu mai fie amuzant? Sau sa nu mai fie horror?
Daca acestia refuza sa vada un film din 2009, atunci cand aud despre un film din anii 1990 rad „oh, ala chiar e vechi”, in ciuda faptului ca … nu e. Credeti ca filme ca „Tacerea mieilor” sau „Fight Club” si-au pierdut din impact de-a lungul trecerii anilor? Nu, pentru ca atunci cand cineva (un prieten, un critic) iti recomanda un film vechi de 20-25 de ani, poti sa fii sigur ca este bun. Sunt putine filme care si-au pierdut din importanta, care au fost considerate incredibile la momentul lansarii, insa acum sunt privite ca fiind de o calitate medie sau ca fiind bune, insa nu capodopere.
Un exemplu bun este „Titanic”. Acesta a ajuns, de la cel mai popular film al anilor 1990 si unul dintre cele mai cunoscute si apreciate ale tuturor timpurilor, la unul de care este foarte usor sa razi. Jocul actoricesc bun si efectele speciale de calitate au fost date uitarii, in favoarea glumelor pe seama scenei in care Jack ingheata in apa pentru a sta Rose pe bucata de lemn, fiind criticat pentru povestea care acum pare prea siropoasa.
Astfel de lucruri se intampla cu filmele de dragoste. Daca sunt cu adevarat apreciate la vremea lor, popularitatea lor tinde sa scada de-a lungul timpului. Asta nu inseamna ca „Titanic” este un film mai putin bun. Daca cineva va vedea filmul maine pentru prima data, nu il va considera un film prost. Pentru ca nu e.
Daca vreti sa vedeti un film bun, nu va uitati la anul productiei. Daca are in jur de opt pe imdb sau ce site mai folositi pentru recomandari, este un film bun. Cu atat mai mult daca este unul vechi, deoarece demonstreaza ca trecerea timpului nu l-a afectat.