Stiai care sunt cele mai importante tipuri de izolatii?

Trebuie stiut faptul ca, in lumea izolatiilor, exista trei majore tipuri de materiale care asigura o buna izolare in functie de spatiu sau de elementele de protejat in cauza. Acestea sunt reprezentate de materialele brute de izolatie, de izolatiile reflectorizante si de cele fonice, impotriva tuturor zgomotelor din exterior. De fapt, orice tip de element care previne fie transmiterea caldurii, fie electricitatii, fie a sunetului, este cunoscut drept izolator, iar procesul se denumeste izolatie.

Izolatia bruta la vrac

Aceasta este cel mai des intalnita in cazul izolatorilor termici. Materialele fabricate din acest gen de izolatie gazduiesc milioane de micro-buzunare, care tin aerul captiv inauntru. Deoarece aerul este un rau conducator al caldurii, asa ia nastere efectul de izolare. Acesta este motivul pentru care nu suntem sfatuiti sa comprimam asemenea elemente de lucru.

Exista cateva subcategorii si in aceasta situatie: paturile si rolele, placile rigide, spuma de izolare si scarturile de umplere. Toate aceste materiale fie sunt pompate, fie sunt suflate, fie amplasate in mod manual pe zona ce necesita a fi izolata. Rolele si paturile cu rol in izolatii cuprind fibra de sticla, vata bazaltica sub forma de cochilii vata minerala, lana naturala si poliesterul.

Placi rigide de izolat

In ceea ce priveste placile rigide de izolat anumite spatii si elemente constitutive ale locuintei, acestea sunt alcatuite fie din poliester extrudat, fie din folii de polistiren expandat. Cat despre tipurile de scarturi de umplere, aici putem avea in vedere fibra de celuloza, care este produsa dintr-o pasta de hartie care este pulverizata intr-o fibra fina. Un alt tip de izolatie de genul este si vata bazaltica granulata, care are proprietati similare cu vata bazaltica, cu exceptia faptului ca necesita impermeabilizare.

Mai exista si lana naturala care poate umple, de asemenea, acele locuri si colturi din casa ce permit aerului rece sa intre sau aerului cald sa iasa in exterior. Spuma de umplere este un material izolant care contine, de obicei, doua-parti lichid cu polimer, imbinate cu un agent de spuma. Acest lichid spuma este sprayat in cavitatile peretilor, ale tavanului sau chiar si ale podelelor, folosindu-se un varf special creat in acest sens.

Trebuie cunoscut faptul ca polimerul are proprietatea de a expanda si de a umple fiecare asemenea spatiu cu milioane de mici celule umplute cu aer, astfel avand loc o izolare eficienta si practica. Acest proces trebuie efectuat doar de catre un profesionist cu ajutorul unui echipament special. Numai o asemenea persoana poate amesteca si spraya in mod adecvat acea spuma.

Izolarea reflectorizanta si cea fonica

Primul tip de izolatie este fabricat, in mare parte, din foite de metal dintr-un material reflectorizant cum ar fi foliile de aluminiu laminat. Acesta poate diminua absorbtia si emisiile razelor soarelui prin reflectarea radiatiilor de caldura care ating suprafata stralucitoare. Acest material izolant este cel mai eficient atunci cand este utilizat in imbinare cu un strat de aer fara flux net.

Izolarea fonica este recurenta si proprietatile sale sunt incluse in cadrul mai multor materiale izolatoare mentionate anterior. Izolarea in masa, mai ales in cazul materialelor mai dense ca vata bazaltica, detine in aceeasi masura si proprietati de absorbtie a sunetului. Performanta izolarii fonice a oricarui produs de genul este data de catre specialisti, in functie de fiecare tip de izolator in parte. Si tipurile de materiale de tip patura sau role se instaleaza direct sub acoperisul de metal si pot absorbi toate zgomotele externe.

Daca ai aflat acum ce presupune fiecare tip de izolatie in parte, nu mai ai nici o scuza in a gasi si achizitiona ceea ce este mai potrivit pentru protejarea locuintei.

De unde au apa astronautii

reciclareIstoria dintre programele spatiale rusesti si cele americane a fost una plina de evenimente. Insa, de la momentul cursei spatiale, cand Uniunea Sovietica si America s-au straduit sa se intreaca intre ele in pricepere tehnologica spatiala, relatiile dintre cele doua echipe s-au imbunatatit in mod semnificativ, astfel ca, astazi, cele doua mari puteri lucreaza impreuna formand Statia Spatiala Internationala- ISS. Dar, se pare ca numai asupa unui anumit lucru cele doua tari nu pot sa cada de acord: necesitatea de a bea propria urina atunci cand se afla in misiuni spatiale.

Echipajul de la bordul ISS au depins, in cea mai mare parte a timpului de apa trimisa de rachetele de marfa, pana cand un nou sistem a fost implementat in anul 2003 si care consta intr-un distilator si un set de filtre concepute in procesarea urinei astronautilor, transformand substanta in apa potabila. Folosind acest sistem, astronautii sunt capabili sa produca peste 2700 kilograme de apa pe an, ceea ce inseamna ca statia ar putea gazdui sase membri in loc de trei.

Sistem de reciclare a apei

Nevoia de a avea un sistem de reciclare a apei a devenit evidenta atunci cand o serie de nave spatiale care contineau provizii nu au reusit sa ajunga la ISS. Cu ajutorul acestui sistem, statia devine sustenabila si isi poate crea propriul mediu de sine statator.

ISS detine doua sisteme de filtrare a apei in loc, unul pe care il folosesc americanii si unul pe care il folosesc rusii. Astfel, rusii folosesc argint pentru a-si dezinfecta apa, in timp ce americanii folosesc iod. Cu toate acestea, datorita faptului ca iodul are nevoie sa fie filtrat din apa de alimentare, NASA a decis sa apeleze la apa ionizata in viitoarele misiuni spatiale. Insa, cu toate ca rusii reusesc sa recicleze apa din sudoare si condens din aer, acestia refuza sa consume urina reciclata, acesta fiind un lucru care se realizeaza numai in partea Statelor Unite.

Stiinta primei impresii

prima impresieOamenii de stiinta de la Universitatea din Haifa, Israel, au examinat impactul emotional pe care il are prima impresie, dezvaluind ca acesta ar fi un impact cheie in crearea de amintiri.

Autorul studiului, Dr. Shlomo Wagner, a declarat ca “se pare ca exista unele diferente care determina ca creierul sa functioneze intr-un alt mod dar si pe frecvente distincte. Astfel, am fost capabili sa descoperim o legatura intre sentimentul de entuziasm, activitatea ritmica din anumite zone specifice din creier si procesul cognitiv de formare a amintirilor. In esenta, aceasta descoperire explica de ce oamenii au tendinta de a-si aminti, in particular, prima impresie pe care au avut-o atunci cand si-au intalnit cel mai bun prieten sau partenerul de viata.”

In prima etapa a experimentului sau, Wagner impreuna cu echipa sa de cercetare, au reusit sa studieze, pe soarecii de laborator, modul in care zonele din creier reactioneaza, in momentul in care acestia socializau cu alti soricei. In timp ce creierul soarecilor se lumina atunci cand intalneau alti soareci pentru prima data, oamenii de stiinta au fost suprinsi sa vada ca zona de formare a amintirilor s-a aprins simultan cu cea care era iluminata atunci cand au cunoscut un soarec nou. In situatia in care soriceii se vedeau pentru a doua oara, cercetatorii au descoperit ca activitatea din ambele zone ale creierului a scazut semnificativ.

Psihologia si prima impresie

Mai deveme in acest an, o echipa de cercetatori de la Universitatea din New York, departamentul de psihologie, au descoperit ca abilitatea creierului de a-si retrai amintirile a fost imbunatatita atunci cand a fost asociata cu emotiile. De asemenea, acestia au mai descoperit ca diferite zone din creier au fost influentate de emotii distincte, iar, in decursul timpului, amintirile au devenit din ce in ce mai puternice. Impactul emotional al amintirilor dar si a experientelor noi pot explica de ce unele emotii se dezvolta progresiv in creier.

Evolutia unei stele

Stelele i-au nastere din concentrari enorme de materii care datorita gravitatiei pot colapsa generand o protostea. O data cu cresterea temperaturii o protostea dezvolta termoreactii nucleare (fuziunea hidrogenului). O astfel de stea se incadreaza secventei principale in diagrama H-R. Stelele cu o masa mai mica de 0.08 mase solare nu dezvolta temperaturi necesare „aprinderii” hidrogenului si sfarsesc ca pitice maro.

Stelele care consuma hidrogenul prin reactii de fuziune raman in secventa principala o durata de timp dependenta de masa stelei. De exemplu, Soarele „arde” hidrogenul de aproximativ 4.6 miliarde de ani si mai are hidrogen suficient pentru inca 5 miliarde de ani. Daca Soarele „arde” hidrogen pentru aproximativ zece miliarde de ani, nu la fel de mult timp isi va petrece in secventa principala o stea de 25 de ori mai masiva decat Soarele pentru ca o astfel de stea va „arde” hidrogen in miezul sau pentru nu mai mult de un miliard de ani. Dupa incetarea fuziunii hidrogenului din nucleu temperatura creste enorm ceea ce declanseaza arderea hidrogehului din atmosfera stelei.

Aceasta faza coincide cu cresterea exploziva a dimensiunii stelei, aceasta deplasandu-se catre dreapta in diagrama H-R si intra in categoria gigantelor rosii. O stea de dimensiunea Soarelui isi va mari dimensiunea pana aproximativ la orbita Terrei. Dupa consumarea hidrogenului temperatura va creste intratat incat va declansa „arderea” heliului care se va transforma in carbon care prin combinarea cu heliu va genera oxigenul. La o stea de dimensiunea Soarelui consumarea heliului se va face in cca 100 milioane de ani. In urma colapsului giganticei rosii i-a nastere o nebuloasa planetara din din nucleul stelei initiale o pitica alba. Ramanand la comparatia cu Soarele, pitica alba va avea o dimensiune cit cea a Pamantului si o densitate de zece mii de ori mai mare decat cea a centrului Soarelui. Aceasta din urma poate deveni fie o stea neutronica fie o supernova.

Stelele si spectrul

Stelele

Sunt corpuri gazoase masive care genereaza energie prin reactii termonucleare. Acestea iau nastere  dintr-un nor de materie interstelara (nebuloase), care colapseaza gravitational si care in consecinta determina reactiile de fuziune nucleara.

Stelele sunt compuse din plasma, compozitia lor fiind formata in mare parte din nuclee de hidrogen si heliu. In plasma stelara se gasesc de asemenea si cantitati mici de oxigen, carbon, neon si azot. Stelele emana si elemente in forma gazoasa, iar pe parcursul evolutiei lor si din cauza fuziunilor atomice permanente apar in cosmos si cantitati mici de elemente mai grele si chiar metale.

Masa stelelor determina proprietatile lor (temperatura, luminozitate, marime) si dezvoltarea lor in timp. Astronomii E. Hertzsprung (danez) si H. Russel (american) ilustreaza grafic relatia dintre cele trei proprietati prin intermediul diagramei care le poarta numele – Hertzsprung-Russel (H-R). Astfel studiile lor indica o relatie intre tipul spectral si culoarea stelelor, care dau indicii asupra temperaturii la suprafata stelei. La intocmirea diagramei pe baza celor doua caracteristici s-a constatat ca stelele nu sunt distribuite la intaplare ci sunt grupate, majoritatea dintre ele intr-o fasie diagonala curba care traverseaza campul diagramei – fasie numita secventa principala. Fata de secventa principala mai apare o concentrare de stele spre partea dreapta (giganticile rosii), dar si in partea stanga – piticile albe.

Spectrul         

I. Newton este primul care a descoperit ca lumina solara care trece printr-o prisma transparenta se descompune intr-un amestec de lungimi de unda, de la rosu la violet. In 1811 opticianul german J. von Fraunhofer observa ca spectrul luminos solar, care arata ca o banda colorata, este strabatut de linii negre, care nu variau nici ca pozitie nici ca intensitate. Prezenta acestora a fost explicata ulterior de G. Kirchhoff si Robert Bunsen, considerati parintii spectroscopiei modrne. Acestia au observat ca fiecare linie este amprenta unica a unui anumit element sau grup de elemente si astfel pe baza structurii spectrale luminoase pot fi identificate caracteristicile compozitionale ale diferitelor corpuri.. Liniile negre pot  furniza si informatii despre miscarea, iar indirect despre distanta corpurilor, in spatiul cosmic.

 

Relieful in Suceava

In arealul carpatic, partial si in cel subcarpatic, bine reprezentat este relieful structural si litologic, prin vai tectonice, vai in chei si defilee in alternanta cu bazine depresionare de facies petrografic, mici suprafete structurale si hogback-uri, sei litologice si martori izolati, forme exo si endocarstice. Arealul de podis se evidentiaza prin platouri structurale si vai sau sectoare de vai subsecvente, asimetrice. De asemenea, in arealul carpatic raspandit este relieful periglaciar, ce are conditii de formare si in prezent la altitudini mai mari de 1400 m, prin terase de crioplanatie si martori de gelifractie, nise de nivatie, campuri de blocuri si jgheaburi periglaciare, soliluxiuni, creep etc. Devin convingatoare, in ultimul deceniu, dovezile existentei reliefului glaciar (in Calimani), prezent sub forma de circuri si morene. Tot in Calimani a fost descris si relief vulcanic (aparatul vulcanic si „caldera” centrala a Calimanilor, planeze si barrancosuri) si subvulcanic (sill-uri, dick-uri) in Bargau. Destul de raspandit si variat este relieful antropic (halde, baraje de decantare, cariere, taluzari secundare, ramblee, locasuri si transee militare) si biogen (musuroaie inierbate, carari de vite etc.), insa nota dominanta este data, inclusiv in arealul de podis, de relieful fluvio – denudational, deosebit de variat si extins. De retinut aici relieful de nivelare din arealul carpatic (suprafetele Batrana sau Cerbul din Miocenul superior si Mestecanis din Pliocen), umerii de vale (la altitudini relative mai mari de 200 m, din Pliocenul superior), terasele fluviale (ale vilor Siretului, Sucevei, Moldovei, Bistritei, cu altitudini relative de pana la 200 m), si in special marea raspandire a proceselor denudationale de pe versanti, cu precadere a alunecarilor de teren. Nu lipsesc glacisurile vechi (pleistocene) si noi (holocene).

Principalele subunitati ale reliefului montan de pe teritoriul judetului apartin jumatatii de est a Grupei nordice a Carpatilor Orientali, numita si Carpatii Maramuresului si Bucovinei, in care se incadreaza muntii cristalini ai Suhardului, Tibaului si Mestecanis si muntii flisului, cu obcinele Feredeu si Mare, precum si partii nordice a Grupei Centrale a Carpatilor Orientali, numita si Carpatii Moldo – Transilvani, din care fac parte muntii vulcanici ai Calimanilor si Bargaului, muntii cristalini ai Giumalaului si Raraului, ai Bistritei mijlocii (Pietrosu – Grintiesu) si ai Tarnitei si muntii flisului, reprezentati prin Stanisoara. Intre aceste doua mari grupe ale Carpatilor Orientali se afla Culoarul Dornelor – Campulung – Gura Humorului, tectonic si de eroziune.