In firma in care lucrez, a cazut netul. La propriu (sau figurat, ca nici nu-mi dau seama). Nu-i ca si cum era asezat frumos pe o masuta si un impiedicat la adus la nivelul solului. Pur si simplu, nu mai merge. Care a fost prima rectie? Conversatie:
-Fa-mi o cafea.
(raspuns de nota zece) – Nu pot ca nu am net. A, stai, nu-mi trebuie internet. Da, hai sa-ti fac o cafea.
Conversatie 2:
-Suntem de la firma x, am ramas fara internet. Puteti trimite pe cineva sa remedieze problema?
-Cat de repede aveti nevoie?
-Acum 5 minute.
Pasul 1 – Facem team building (sau nu)
Am ramas fara internet si team buildingul nu e o solutie. Cel putin, nu la birou. Pentru team building avem nevoie de o zi insorita si de o terasa cu umbrelute. Ionela e dezamagita da nu-i bai. Imediat ne apucam de scris in 3 oameni. Unul incepe si fiecare continua cu cate o propozitie.
Pasul 2 – asteptam
Ciudat sau nu, galagia nu e chiar atat de mare. Asta pentru ca toata lumea asteapta. Suntem atat de evoluati incat in momentul in care ramanem fara internet, totul sta in asteptare. Asadar, asteptam si noi internetul fara de care nu putem rezolva mai nimic.
Pasul 3 – luam o pauza mai lunga
Dupa ce asteptam putin, ne punem pe treaba, insa nu orice de treaba. Vorbim intai despre saptamana mare (in care suntem), despre vopsitul oualelor si despre belitul mielului. Nu-i amuzant, mai sunt 2 zile si vine pastele. Acum ori niciodata, atat e de spus pentru pregatiri.
Lasand orice urma de gluma la o parte, e ciudat sa ramai fara net. Te trezesti atat de dependent incat inainte sa te gandesti, spui ca nu poti face o cafea pentru ca nu ai internet. Avem vreo scapare? Poate ca da, insa asta ar insemna sa ramanem fara loc de munca, lucru nedorit de nimeni. Amin! Asteptam sa “vina netul”.
P.S. Articol scris fara internet.